Plouă,
Mă întreb de unde au norii atâta ploaie?
Apa se infiltrează în mine și mă înmoaie…
Potop pe pământ și în sufletul meu ucis de dor…
Să fie ploaia aceasta un semn, un ambasador?

Nu mai plouă,
Dar norii întunecă cerul în continuare.
Sufletul meu se îneaca mai departe-ntr-o mare…
Pășesc cu gândul prin mine, umil, plecându-mi fața.
Apă de ploaie sunt eu, suntem toți, este viața…