Din locul unde se termină plictiseala
începe dorul de sine
nimicul se mărește
până devine energie
iubirii embrionare
îi cresc brațele și picioarele
pentru a apuca noaptea
și a o arunca în iad
pentru a călca lumea indiferenței
umplând vidul ei
cu pasiune.

Din locul unde se termină suferința
începe o mică fericire
feliată egal
și servită bolnavilor de vise și întrebări
durerea micșorează totul
până omul se reduce la un punct
așteptând explozia vieții
ia în posesiune neantul
și face din el posibile existențe.

Din locul unde se termină moartea
începe o nouă viață
umbra care-am fost
devine lumină
somnul în care am trăit
supuși zeului iluziei existenței
se preface într-un ochi
deschis peren
realității.

Din locul unde mă termin
începi tu.