nu suflați o vorbă vreau ca ființa să zâmbească
să odrăslească mireasma vieții dincolo de Hokkaido Kyushu și Shikoku
ca iarba în plină primăvară acolo pe dealurile Repedei

buzele tale au strâns rozele grădinilor japoneze
parfum slobozit în cupele de vânt
mâinile ca o orgă în templul păcii eterne
deschid fereastra cu mirosul ei alb

dincolo de marginile vieții – zămislești amintiri pe cerul proaspăt
legate cu fire nevăzute de orașul celor șapte coline
uneori stele cad pe creștetu-ți precum cântecele poeților
legământ în țara soarelui răsare

îți cântă azi cu mii de strune: aișhiteru!