numai cu tine adorm spre dimineața lumii
cu tine mănânc la masă și beau din apa sărată a lacrimii
numai cu tine singurătate mă acopăr încă de la naștere
când sunt fără tine mă cobor în întuneric crește iarbă rea peste cuvinte
numai în tine singurătate mă simt acasă

pentru o secundă ți-am zărit
ochiul verde stins
buzele subțiri urât desenate
fața ta nu mă mai înspăimântă
știu cine ești știu de unde vii
îți cunosc fiecare literă a numelui pe de rost

nu mai încui ușa nopții în față
nu mai acopăr liniștea să nu se vadă
nu mă mai furișez alunecos pe străzi
nu îmi mai este frică de tine singurătate

dar

uite
stau umilă în fața ta
și mă rog de tine
și îți spun
lasă-l măcar pe el ocolește-l uită-l
nu îl pune și pe el la masa ta
e bărbat
nu știe
nu poate
nu înțelege
nu îl lua cu tine singurătate