aprinderea focului


în fiecare zi
arborii scrijelesc orizontul
cu vârfuri de crengi uscate

nimic nu se întâmplă
nici cel mai mic semn de fum
dinspre norii aparent pârjoliți

doar uneori în zori sau la apus
o mână invizibilă aprinde cerul
cu aruncătoare de flăcări




istoriografie


spre sfârșitul verii
lupta de a scrie pe coala albastră
devine atât de disperată încât
frunzele aprinse abandonează arborii
transferând cronica anului
(încrustată neglijent pe pielea lor)
în inelul exterior al bazei de date din coajă




citire de frunze


arborii ne ascund ceva
cu ce grabă se dezbracă de frunziș

vino mai aproape de frunză
atinge nervurile Braille și citește

există istorie memorată în ele
copii la indigo ale poveștilor din cer

în anul 2005 - scrie acolo
apele s-au rostogolit peste pământuri
înecând mulți oameni
s-au prăbușit avioane mai multe ca oricând
nenumărați soldați și-au scris viața pe flăcări
și la fel au făcut și copiii sinucigași
îmbrăcați în bombe

oceane de cumulonimbus
au înnourat privirea
orizonturile s-au îngroșat iernând prematur
Doamne, întinde-ți mâna
și dezgheață-le o dată
pe toate!