am strâns în preajma sângelui fără contur de venă
fire de lumină în loc de lumânări

mama s-a cuibărit într-un colț al tatălui și mă visează
pe secvențe

afară fulgeră

îmi trec mâinile prin dumnezeu
mă fac rugăciune
mă pricopsesc cu el sub unghii

îl rog să plece

mă pregătesc să respir lume nouă

singur

galbenul mă face să amețesc
să cad în adâncul sărutului
apei
cu aștri

desenez o poartă pe care să intru cu toate jucăriile mele
cu ceasul meu care nu a mai văzut așa ore mari

și a încremenit odată cu ultimul călcâi intrat