pe treizecioctombrieomienouăsutenouăzecișicinci tata a venit acasă intr-un suflet
de împrumut
pe-al său tocmai și-l dăduse la spital
de pomană
și-l făcuse cenușă cu o brichetă galbenă păstrată special într-un sertar al servantei
(și noi care credeam că nu se lăsase de fumat...)
lin-lin
s-a prelins prin toate saloanele spitalului județean tulcea
a luat-o mai apoi pe țevile de apă caldă și apa s-a bucurat
fostul lui vecin de rezervă nu mai făcuse în sinea lui un duș ca lumea demult și deja puțea a
mortua est!
-apă! apă!-
lu' tata i s-a făcut milă de el și a zăbovit asupra lui preț
de un rând

nu mai mult
căci încă nu venise ora de vizită
spitalul era ca un gol
"de ce se spune că spitalele sunt albe?"
și întebarea lui a răscolit praful de pe marte
tot spitalul era acum rosu-aprins
doctorul cardiolog santea zicea
acum nu cred ca il mai scot
se prinsesera de unde li se trage si tata era teribil de amuzat de neasteptatul joc care i se asternea pe retina-el chiar nu se mai jucase demult-
radea cosmic
formidabil radea
de i se zguduiau toate mangaierile nedepuse pe crestetul meu

clear!
10.000 de volti
no response!

tata era demult la sectia de poeti
ca se plictisise de fapte obstesti
acolo insa nu mai era nimeni
doar pe un fotoliu doua semne de atacuri de cord jucau pocher pe dezbracate
"asta da psihostanta!" si-a spus amintindu-si amintirea mea despre poeta viviana bratu
atunci mi-a facut prima oara cu ochiul si mi s-a facut frig
de-a binelea
huuuuu. huuuuu
si tata sufla caldura peste mine
rostogolind-o in cuvinte
avea un cuvant greu
ii strivea pe toti sub calcaiul cuvantului sau
pe ultimul l-a aruncat departe
pana in copilaria mea
acolo m-am trezit cu el intre omoplati in timp ce pescuiam regine la doaga
am apucat doar sa aud suieratul scurt al urmei in carne
acasa imi va pune o compresa ca de-acum are timp
ora de vizita n-a venit
si tata ia liftul
in spate
desi la varsta lui n-ar trebui
dar nu mai are rabdare
se grabeste
stie el ca e ora la care cerul se inchide
priveste crunt
si privirea lui ca un laser a despicat spitalul in doua cuburi perfect egale doar unul avea un colt putin cariat-ar fi trebuit extras-
dar tata nu mai avea chef
i se facuse mila si de doctorul cardiolog santea
si de risipa de volti
si de lumanarea care tragea sa moara
asa ca a luat degraba un suflet si
putin obosit
a venit
lin-lin
acasa




â