a venit iarăși toamna nesfârșită cât țărmul unei mări
o simfonie fără portativ desparte
copacii nud în turme de întrebări
și turme de vânt
jivină ce roade sârguincios țipătul despletit
de verde împotrivirea mea
a urlat toată noaptea colțul răsturnat al lunii

coapsele tale s-au făcut păsări călătoare
zboară neidentificat
totul este ficțiune marș rotitor
deasupra nesfârșitelor noastre nașteri

nu mai este vreme de înflorit duminici
ziua de mâine va veni cu o ninsoare
mai devorată de tristețe decât un clopot
în amurg