Din clasa cincea-mi amintesc,
O chestie foarte haioasă
Ce vreau ca să v-o povestesc,
Chiar dacă vouă nu vă pasă :

La ora de geografie,
(Aveam o profesoară rea)
Mă scoate-a dracului să fie,
S-arăt unde-i America,
Pe-o hartă, ce n-am mai văzut,
Cât și peretele de mare,
Iar eu micuț, m-am și pierdut
Privind ca mâțu-n calendare :

Îmi plimb eu degetul pe ea,
O iau din China, prin Iran,
(Da’ prof’a mă tot urmărea)
Ajung nu mint cred, prin Sudan,
Mă urc rapid, văd și Olanda,
În India cobor mai greu,
Sudori mă iau prin Groenlanda,
Iar prin Maroc, vreau la veceu,
Ghețarii frate, prin Liban
Pe șiră se scurgeau ușor,
O căutam și prin ocean,
La poli și sub ecuator….
Făcui ocolu’ la Pământ
În cinci minute de trei ori,
În clasă, liniște mormânt,
Se auzeau numai fiori,
Dar mă trezesc, din întâmplare,
Cu al meu deget chiar pe ea
Și strig parcă la disperare :
“Aici e Americaaa !!!”

S-a auzit un lung oftat,
O clasă-ntreagă-n agonie,
Dar profesoara, imediat
Trecu la altă strategie :

“Oooo!!! Foarte bine ! “ zise ea,
(Păi, mama ei de scorpioancă !)
“Acum să-mi spui încă ceva “
(Io tot mergând ușor spre bancă)
“Acest pământ, astăzi vestit,
Să-mi spui, cin’ l-a descoperit ?”

Și clasa toată într-un ton,
Cu voci zglobii de clopoțel
A izbucnit la unison :
Cerceeeeel !!!

Valeriu Cercel