Ce mai,
viata mea trudita
isi sterge fruntea
aiurita
si vede
lumea
ca un rai
pe cartea rupta
sta un scai
cu rol malign
de dinamita
o simpla carte,
nu Dasgupta
in umbra
soarelui de mai
ce trist
ca nu mai am
prin zile
de perorat
atatea file
ca soarele de ametist
ce-si face
trupul greu
de kile
sau kilometri
de ciudat
si poarta-n razele-i
un chist
de bolovan
amestecat
cu aur verde
de sulfina...

viata mea,
la radacina
nu-i altceva
decat o lume
sau
poate nu-i decat
o vina
sau mai precis,
o vinisoara
ce sta si ea
incet
sa moara...
Ce mai,
viata,
nu-i usoara!