mergeau alături prin odaia obscură
cu dulapuri simetrice mirosind a prescură
pe lângă divanul cuprins în macat
verde absint și catifelat

au apucat să deslușească prin seară un herb

înaintau cu copite de cerb
pe covorul oranj persian
ornat în culoare de obsidian

negricioasele margini pe văpseaua albă
ale halebardelor sclipeau salbă
mult prea atavic și sângeros
macatul începea să se lase în jos

*
s-a lungit dintr-o dată drumul spre ușă
- ea avea pomeți de păpușă
și scâncet copilăresc de disperare
cu lacrimi - te înecai în sare

hai, spuse, să urcăm să urcăm
vamă somnului nu-i vreme să dăm
să pătrundem în strălucirea turcoaz
a zenitului nostru plin de necaz

zis și făcut. cârmiră spre nord.
el înainta lent, cu pas de lord
printre bibelourile adumbrite în geamuri –
dansatoare ușoare din porțelanuri

*
se luară de mâini care se topiră
cum se-mbrățișau - levogir, dextrogiră -
ci printr-un ombilic de jeleu
ce doi curseră într-un singur eu