Nordica, galionul de aur,
m-a luat la bord printre banchize.
Flutur, în semn de plecare,
steaguri limpezi de frig,
unii zâmbesc, mama plânge,
dar eu, neîndurător, cu inima toată de gheață,
lunec și strig : Eduard Grieg !

Vino, Doamnă, spre Nord,
într-o cabană de lemn, la marginea unui fiord ;
privesc în urmă cum se adună
sfârșitul tern de săptămână.
Va fi limpede, va fi seară, va ninge
și-o pace blondă va învinge.

Acolo, Ironia, neputincioasă, pe sub ghețuri zace
și trandafirii carnivor nu se deschid,
acolo despre Tăcere se tace
și îngerii se prăbușesc discret în vid.

Acolo m-alină un somn de lumină, cotropitor.
Acolo se moare atât de ușor !



(volumul "În acte, ești viu"-2001)