ea cum era puțin grasă era femeia de casă ce nebun
ieșea fum din pantofi se vindea în loc de aer parfum
mirosea a teren de fotbal cum dracu miroase terenul
mi-am zis ia mai bine să plec din mine cu trenul
apoi am deschis inima toată
trenului i se învârtea doar o roată

am întrebat-o pe ea de sarmale dacă știe să facă
viața ei se aglomerase nu știu cine sosea în pețit
nu mă iubești i-am spus uite fac lumea să tacă
dar femeia mea sta ascunsă în focul unui chibrit

noaptea a luat foc nu știu unde un vis
ba te iubesc ai uitat că mi-ai scris
pe dracu mereu uit și las ușa frigiderului întredeschisă
iubirea asta a noastră are nevoie de pastile și spirt
trenul ăla din mine iar s-a puțin doar oprit

Mamă tu ce crezi despre poeți despre facturi și blestem
doar poștașul ar fi cauza singura nobilă a unei scrisori
ea se mută într-o casă apoi cheamă distanța unui atlant
vrea să poarte în pântec dragostea mea de flotant