Și liniștea asta oarbă
care te așteaptă după
fiecare înjunghiere a vieții
și dorul acesta nesfârșit de nimic
de care te lovești doar uneori noaptea
și ușa care se închide după fiecare om
ce pleacă fără zgomot din tine
și faptul că ești plin și singur
și totul se leagă și te strânge
ca un țipăt agățat de buze…


aug. 2002