În poze vezi colțuri rupte, oameni uitați în simțire
Hârtie trecută prin multe, ce ani ce eram ce vom fi resturi
Măturate de adieri subtile în colț de cameră obscură ce vede tot
Nu simte nimic dar știe…că suntem că uităm că am fost
Fricoși ce nu simțim hârtia și îngropăm magia
Visăm lumesc și galopăm în cursă mii de metri garduri
Sărim ca orbii văzand în limba noastra doar
Fatal drum drept și pierdem gânduri
În noapte întuneric somn adânc se odihnește
Oboseala de ieri ce mâine se trezește
Când vom greși când învațăm din ce a fost
Când fericirea-i pentru toți n-o căutăm
O ajungem din urmă mereu mai mult o găsim noi frântă
Zace pe podea și n-o ridică nimeni
Oameni lași pierduți în ce mai credem azi
În tot nu în nimic doar trupuri fără suflet
Își caută materii cenușii să reînvie
Când explicație nu mai e când doare simt
Percepția depășită-n toate e mai mult de-atât!