iată femeia...
derulându-se-n imagini cu îngeri
ce-și ascund coada între aripi
descopăr cupola mistică a gurii imortale
învăluită în miresme apocaliptice
ramurile își îndoaie apatic privirea
încâlcită în pletele Casandrei
sufletul dezlănțuindu-și urgia
între valurile aceluiași țărm
naufragiată corabia sentimentelor animalice
se așterne praful stelar printre genele nopții
sărutul zilei de mâine

înalță trepiedul sfinților
și închină-te la femeie