Lacrimi curg râuri;
Trupul se frânge!
Nimeni nu plânge
Un înger pierdut.

În ea suspine tremură
Cu frunza de-odată
Și visul îndată
Pornește-n neant.

A fost odată un înger
Cu suflet rătăcit,
A fost, el s-a pierdut,
Și-acuma Eva plânge.

ÃŽngerul cade,
Moartea se-apropie!
ÃŽngerul moare;
Totul se-ntunecă!
ÃŽngerul piere!
Nimic nu se-aude.
Plânsul continuă,
Dar el nu o vede!
Visul se rupe;
Aripi se frâng;
Chipul se șterge;
Totul e vânt!

Ochii se deschid
Și visul dispare.
Steaua lui răsare
Căci îngerul e mut.

Mintea se luminează,
Trecutul adoarme,
Eva trăiește,
Dar ochii lăcrimează.

Vântul șuieră,
Îngerul cheamă!
Ea se-nfioară,
Inima-ndeamnă
Să fugă,
S-ajungă
Visul din urmă.
El o așteaptă
La marginea lumii;
Trăiește-n imagini
Cu vântul alături
ÃŽn ochii ei!