mi-e dor la
zidul tihnei
privirea să-ți
provoc
barbut al
simțămintelor
rebele
regină-nchipuită
rechinilor din bloc
frumoasă peste fire
năvoadelor datoare
mi-e cu putință
poarta în casă
s-o zidesc
la muchia
întâmplării
înalț pereții sorții
ferestrele albastre
din cioburi
te-ntregesc

impersonală urbe
îndatorată morții