nu m-am grăbit
m-am dus la 5 la non stop să-mi iau un lucky

pe stradă nu era nimeni
primul tramvai se târa din depou și mirosea a fier
iar semafoarele mergeau degeaba

prietenul meu zăcea liniștit
aproape zâmbea
dar era atât de țeapăn că-mi tremurau mie dinții
și-mi doream să-i miros moartea
dar era prea frig
și abia-mi simțeam aburii respirației sau fumul
pe față

l-am tras în spatele curții cum aș fi cărat un bețiv
într-un loc unde să-i fie bine

am luat lopata mi-am aprins o țigară
și-am început să sap
să-i povestesc tot felul de lucruri neinteresante
ca să nu se plictisească

toți dormeau
eu intram adânc în pământ
și dacă mă opream să-mi șterg
transpirația de pe frunte
simțeam că prind rădăcini
iar prietenul meu mi-era tot mai străin
și nu m-ajuta cu nimic

nu știam niciun ritual
niciun obicei de-al nostru
l-am tras în groapă ca pe-un obiect vechi
la care ai ținut odată și când îl arunci în coș
ai totuși grijă să nu se spargă
sau să se zgârie pe undeva

l-am așezat bine
să nu fie înghesuit
mi-am aprins altă țigară
și-am început s-arunc pământul