treimea descrescătoare
îmi administrează vindecarea

cântecul de leagăn
are tribulația sângelui perfuzat
mă ridic
vociferez
hei! am fost uitat dezgropat
în văzduhul hăituit solar de râme roșii

îmi pare că m-am întrupat în mirodenii
fumeg a nu-știu-ce-nu-știu-cum
ciutură
arzând
deasupra
fântânilor în care s-au înecat neiubiții

la geam se strâng păuni jumuliți –
fărâmițați-mi inima limbii!
mâna dreaptă întârzie în aer acoperind
asfințitul
luna rușinează
ochiul unui câine turbat

încleștez prevăzător degetele pe carabină
sub pernă
palmele mele se lipesc de metalul rece
ca doi crini striviți de caldarâmul plouat
cartușiera am ascuns-o sub pat
speranța pândește comprimată-n seringă

halatul demonilor miroase a dero
(rânjesc:
am să trag...
2
1
0)