stelaru mi-a lăsat vorbă să trec prin barba ta
ca un paduche gigantic să dau perii la o parte
să mă arunc în ea ca într-un lan de grâu noaptea
după un timp să îmi fac cuib sub buza de jos
cea buna de supt ea se va desface copertină peste terasa
în care pocnește caprifoiul beția lui
eu voi sta la umbră cu o bere in față
cu multele mele piciorușe păroase
legănându-se haotic in aerul rece al serii
el a mai zis: turneanco treci iar prin barba lui măruntă
precum viața trece prin moarte cu mii de tentacule
o despică o dezbină o cucerește

iubește-l pe acest curat a încheiat
fă-i mulți pui înfige-i in carnea lui hrănitoare
pe onoarea mea de boem
că nu se va mai rade niciodată