dintre toate străzile plecate aiurea din intersecție
am ales-o pe cea fără de case, fără de colțuri,
alergam uitându-mă des înapoi, uitându-mă des,
să nu mai aud oameni cum râd cum se ceartă,
zgomote din ce în ce mai nedeslușite.

printre norii de liniște precum albul de lapte al ceții,
numai tu mă priveai, strângând încă o dată paltonul,
urme pale de mâini încleștate în valuri de negru,
din creștetul tău m-ai născut azi încă o dată.

strada se umple, punctiforme ființe cresc dinspre cer,
case și colțuri răsar, odată cu ele dispari,
țipete, ceartă, râs înfundat, trafic intens, intersecție,
oameni nu mă aud alergând nici acum
eu pășesc iar, în același cerc.