pân-la-nviere parcurgem drumul
în tăcere
într-o maternitate aparent pustie

fără cântec amvonul pare înghețat

îngerii la guvernare
demonii în opoziție

curvele stau împreună – coaliție

nu moare nimeni iudă! neregulat

în fiecare seară îmi spăl deziluzia
cu un burete
îi frec bine călcâiele cu piatră
ponce
apoi o plimb în cele trei aripi
ale locuinței
unde amanții o iubesc automat
cum iubește carnea un glonț

mai scrie-mi un vers!
mai înșeală-mă cu litera V
limbă a silei de Tu
adu-mi fericirea din condei

știi ce-aș vrea?
gudură-te ca lepădații căței
ai întunecării

aluzie
iluzie –
confuzie
îmi cer scuze umbrei spânzurate
de ceas
ochii ficși au rămas
ascunși sub ora exactă

aștept să se dechidă o poartă
și timpul să se nască prin ea