Ești frumoasă și o stii prea bine,
N-are rost să ți-o mai spun și eu.
Gândul mi-e prădalnic, nu-l pot ține
Și rămân să te aștept mereu.

Îmi e greu să mă găsesc în noapte
Și să știu că nu mai am nici rost
Și când viile sunt toate coapte
Îmi găsesc în cramă adăpost.

N-am să beau din vinuri învechite,
Am venit aici să plâng tăcut,
Mă-ntinez cu zile pribegite
Ca să nu mă vezi nicicând câzut!

Ești frumoasă și te-aș vrea cu mine,
Dar ne copleșesc cărări în munți
Și mereu mă-ntorc în vis cu tine
Și mai pun, prin deznădejde, punți.

Voi avea cândva parte de visuri
Copleșit de pașii merși pe jos
Și trecând mereu peste abisuri
Te voi priveghea să dormi frumos.

Îmi vei fi mereu dorința vieții
Și te voi găsi mereu în zori
Chiar dacă las pradă dimineții
A privirii tainice ninsori.

Ești frumoasă întru tot și toate,
N-are rost să spun cât te voiesc,
Mă gândesc că totuși se mai poate
Să te am mereu să te iubesc!