Și așa cum stăteai tu
cu aripa frântă dar nemuritoare
la marginea abisului ce părea a fi infinit
eu veneam cu moartea spre tine degeaba
căci chiar dacă te convingeam să mori
existența nu te-ar fi părăsit
și tot ai fi rămas pentru o veșnicie
suspendată în vid agățată de-o aripă