parcă e ultima mea duminică
număr frunzele luate de toamnă
prea multe morți și eu calc pe ele
simt nuanțele copacilor în sânge
ultima cafea înainte de zăpadă
mai ascult lumea de sub umbrelă
caut să număr norii
dar cerul e doar o pată gri
nici nu te mai aștept
mă prăbușesc
ca ultima frunză de toamnă