“Îți amintești primul nostru dans?
Îți aduci aminte de noaptea când ai distrus urâtul din mine?
Noaptea în care ai plecat cu un sărut atât de tandru
Doar un iz de frumusețe…”

“Ah, iubite, îmi amitesc de acea noapte:
Visele si Luna pe care le împărtășeam,
Labuța ta, care tremura în mâna mea
Și care visa la Tărâmurile Nordice,
Atingerea ta cu un sărut de Bestie…”

“Știu că visele mele sunt făurite de tine,
De tine și pentru tine!
Oceanul tău mă învaluie,
Vocea ta mă sfâșâie în o mie de bucăți,
Iubește-mă înainte să moară naura!”

“Așa cum lumea nu ar sclipi
Făra Oceanul ei tăcut,
Aceeași lume ar fi
Dacă nu mă iubești!
Dar inima mi-e plină,
Iubirea ta pentru mine TREBUIE să moară!
Iartă-mă, dar vreau mai mult decat îmi poți tu oferi!”

Nu ai citit poveastea
Unde fericirea era să săruți o broască?
Nu știi povestea aceasta
În care tot ce am vrut
Nu voi avea niciodată?

“Căci cine poate învăța să iubeasca o Bestie?”

“Orcât de rece ar fi ploaia și vântul,
Voi fi aici să-ți alin durerea!
Oricat de crude ar fi fețele păcatului,
Amintește-ți că frumusețea este în interior!”

…Întotdeuna lupul din mine va dori oaia din tine…