Eram cocoțat undeva, poate prea sus, pe o scară interioară
o tînără francofonă mă întreba încontinuu comantapeltu?
îi spuneam că jumătate din mine așteaptă să moară
iar cealaltă jumătate putea fi oricine, poate chiar tu.

Mă învîrteam fără rost ca un tonomat în derivă
Același cearliparcăr ne răsuna lamentabil în urechi
și ploua inutil peste noi cu un soi de salivă
ne-acopeream ochii și sufletul cu ziare mai vechi.

Aceeași poveste, eu renunțasem de o vreme să număr
din doi în doi, așa cum ne beam paharele de gin.
Încercam să cobor nu întîlneam nici un umăr
pe care mai tîrziu să vomit puțină tristețe și venin.

Alcătuiam amîndoi o pereche inutilă și ciudată.
Tu îmbrăcată ca de obicei în balonzaid de seară
îmi spuneai că pe cărtărescu nu l-ai priceput niciodată
cum se plimba el pe moșilor obsedat de o fiară.