o frunză- a mai rămas pe ram
îmi amintește de trecut
mă văd prin ceață cum eram
și mi se pare- atât de mult

din firul gingaș și plăpând
răzbind prin ploi și vânt
m- am ridicat încet prin gând
tot mai departe de pământ

pe nesimțite= albastrul cer
cu legănările- i de vis
a prins rugină ca de fier
și în fărâme s- a desprins

cu el am revenit si eu
rostogolit din înălțimi
mi- am regăsit iar locul meu
de om între mulțimi

m- am adunat din lut apoi
bucată cu bucată
pornind pe drumuri noi
ca la- nceput- odată