O familie distinsă, mamă, tată, doi copii
Își duceau a lor viață, într-o balegă-n câmpii.
Acolo aveau de toate: masă, casă, trai tihnit
Erau viermișori de budă, voi la ce v-ați fi gândit?

Într-o zi, mezinul trupei, cum era plin de avânt
Reuși să fac-o breșă, de căzu drept pe pământ.
În cu totul altă lume se trezi, privea în jur
Și-ncerca să memoreze ce vedea, tur după tur.

În sfîrșit, cu mari regrete, făcu drumul înapoi
Spre familia descrisă, ce trăia în mușuroi.
Despre toate ce văzuse, atâtea minunății,
Cu bogate amănunte, mamei sale-i povesti...

Ascultând cu luare-aminte, toate câte-i înșira,
Mama lua pe fiecare și un nume îi dădea,
Astfel a aflat micuțul ce e iarba, ce e cerul,
Ce sunt pomii plini de roade - dar se adâncea misterul:

- Mamă, când în jurul nostru totul este minunat
Noi de ce ne ducem traiul în acest imens rahat?
- Taci copile, ești prea tânăr și te iert, că-i prima oară;
Nu poți înțelege-acuma ce e dragostea de țară!