Ideea constienta ia forme necunoscute,
Se unduieste sub presiunea infinitului vid
Eliberata de greutatea clipei ce-i fusese viata...
Incearca sa-si contemple singuratatea mult prea rece

Saltul rapid nici nu-l simti,
Despartirea de povara fizica durea!
Ideea primi cea de-a cincea povata
Si existentei insolite formele i se pietrificara

Vrea sa-si aminteasca ultimul avatar
In timp ce isi agita formele
Precum licarul unei lumanari
Ce asteapta stralucirea orbitoare

Dar ca o pedeapsa pentru invatatura neinteleasa
Ideea transcedentala lua din nou viata,
Incepu sa parasesca spatiul indiferent
Legilor acelui loc in care se va incarna

Acelei existente incomplete ii lipsea unitatea
Si nelinistita aspira la o noua sansa
Si-ar fi dorit sa poata alege
Intre viata intelepciunii si cea a pasiunii!