Toate aceste lumi, cu care ne batem pentru a le supraviețui,
vin uneori și se așază înaintea unui gând,
iar alteori înaintea unui zâmbet,
ca el să poată trece mai departe.


sunt oameni care, ajutați de un astfel de gând,
călătoresc spre stele, zei, păreri.
cei ajutați de zâmbet studiază terenul...


părerile se întâlnesc undeva, ca niște ape largi, mute.
chiar și pe aici, dacă, vreodată, v-ați uitat atent pe unde mergeți,
nu cred că nu le-ați văzut, pe alocuri, băltind.


cântecele nu încep în noi, ele rămân ale altora,
în noi doar se termină.


în câte o seară, în fiecare dintre voi rămâne o ușă deschisă.
gânduri, păreri, chiar și inimi se pot adăposti,
de teama unor întâmplări considerate a fi importante.
nu vă mirați de ce am fost singur!
am luat lângă mine,
de la fiecare în parte, singurătatea voastră.


și regret că atunci când m-ați urât nu am venit lângă voi.