În agonia așteptării

De atîta așteptare
am început să tremur îngrozitor
ca înaintea unei primejdii

vocea ta îmi sună apocaliptic
ca cea a unui crainic rus din perioada
celui de-al doilea război mondial

iar închipuirea mea despre tine
se schimbă în fiecare zi
încît nu mai știu pe cine aștept

strîng cu durere în brațe pinguinul
meu de pluș și îl compătimesc –
sîntem la fel de singuri

aproape că am epuizat dialogurile și
scenariile mele imaginare cu tine
și mă întreb ce-aș mai putea să-ți spun
și să-ți ofer dacă-ai veni

toate lucrurile din odaia mea
îmi sînt mult mai aproape
decît poți fi tu în cele mai tandre
momente ale iubirii

tare mă tem ca acest conflict
înghețat să nu se declanșeze în interior
distrugînd orice fărîmă de speranță
care a mai rămas.