credeam că sunt
credeam că știu

spun tuturor:
Eu

în realitate
ascund lașitatea de a îl dezvălui pe
Acesta

un ins condensat de natură în interior

am statura seminței de măr
îmi iubesc aroma iernile în care
nici un muritor
nu și-a lăsat încă amprenta
gleznei
genunchiului
șoldului

deasupra
cârduri de frunze cu penajul însângerat
poate izbite în frunte de un zmeu
de hârtie mai țin
cerul senin alungând norii
cu aripi dezrădăcinate

ceva
ceva ca un zâmbet monalisc apusul
toți creștinii cu o mână ridicată
ai crede
că tuturor le curge sânge

pe gură