lumea era ceva mare
ceva mult mai gros ca o carte de bucate
doar asta citeam, nu?
etichete de borcane de ness
colhozuri fruntașe mândrie și prejudecată
pe pâine prăjită cu margarină

luam un ziar îmi potolea nesinguranța
unor mâini prea nepricepute
un metronom instabil pe un corp
fără umbră
umbra o desenam nopțile
mă întindeam cu degetele cărbune
pe hârtia groasă
apoi
vindeam afișele

și-acum mai frig degetele pe cafeaua cu cicoare
detectivii asta făceau, beau cafea
un cuvânt nou pe zi, alice
cadou, anou, avort, confort, beatitudine, solitudine
unde-mi sunt acum cuvintele?
aproape uitasem
toată analiza pereților și-a modelului în steluțe
vocea americii bomboanele bulgărești
sacrul și profanul
cartofii de porci cozile imense
pentru copiii mei nu există nici o filmare
acum
nu mai doare

cred că am dormit mult tare mult
plapuma mea era o sarma
care ascundea frigul frica furia neputincioasă
nicăieri nu e acasă indiferent ce înseamnă asta
moare o lanternă

oamenii de hârtie sunt mult mai vii
până la urmă
toată viața e o hârtie lungă
mai contează cine roade din ea?

nu poți da sens lucrurilor decât dacă le povestești
n-am spus eu asta