împotriva fiecărui vis se ofilește floarea tivul toamnei destrămând
încet voi rămâne între păsări călătoare dezbrăcat în pielea de poet
mulți vor rătăci fără izvoare însetați ca orice zi de luni cerbii îmi vor
frânge la picioare viața unei lupte în cununi voi dansa pe cioburi de
zăpadă ca un bulgăre din sinele-fachir bufnițele simțuri îngâna-vor
bu-hu-hu
inspir
expir
mă mir

¤

nu e nimic mai sus

textul citit l-ați gândit în afara voastră și poate
eu sunt doar punctul semnelor de întrebare
fără de care inima încetează să bată

mi-am dat de pomană tălpile
drumul a dungat cu ele feline
pe mine mie făcându-mă de râs

mi-am dat de pomană degetele
vântul le-a primit și m-a luat la palme
truda mea arde cu flăcări vânăt-clar

ochii
limba
puii din gușă

soarele mi le-a scuipat în cenușă
cometele
s-au ușurat pe mine
ca pe o tufă-de-suflet

¤

de aceea vă spun: sunt eu!
hrană porumbelului meu