In dimineata cu flori plangand versuri
mi-am amintit fragment din soapta ta ,
parea ca-i rostul mai domol , si clipa sta
sa-mi picure pe gand doar linistea din ceruri .

Aud ca ai plecat sa duci solie marii val
sa-si scalde tarmurile mai intai pe inimi
apoi , furandu-ne din noi , cu vis si patimi
sa ne inece stanca vie-n margine de mal .

Si printre munti ai dus de stire prin izvoare
sa vina mai intai spaland a sufletului dor ,
de tainica lumina plang cu toti in cor ,
chiar oamenii vegheati de ingeri fiecare .

Ai dus apoi mesaj albastru-n luna plina
sa-si traga sumbrele sclipiri deasupra firii
cu tainica-i privire , far in noptile-amagirii
o vom avea de-acum de straja mai senina .

Iar dupa vesnicii ai coborat mesaj prin ploi
sa nastem doi intr-unul din iubire paradis ,
satui de clipe grele , murire , ceturi si abis
impreunati in stele , cu inima lumina si sufletul in noi !