de teama soarelui ce pleacă să mănânce gânduri
ascund în mersul norilor scrisori în care lumea nu încape
ca un bărbat sosește anul nou ieșind din sâmburi
îți va intra în casă eu de pe drum mă voi uita în ape

ce căutare au de la o vreme printre pietre semnele
călcâiul din secundă șchioapătă în timp se cheamă o salvare
se dau anunțuri la ziar din sânge curge sângele
distanța nu îndepărtează distanța asta-noastră doare

de teama soarelui ce pleacă să mănânce gânduri
pe cerul zilei în loc de aer noi respirăm cuvinte
lumina bine potriviă aprinde umbra printre rânduri
pe cerul zilei în loc de aer noi respirăm cuvinte

pentru că mă iubești
de azi iau luna de pe cer (știi că am mâinile lungi)
las noaptea întunecată nu cumva în zorii zilei soarele să fie flămând