urc toamna pe dirijabil -
e într-o cameră la periferie -
mă uit la heliu cum îmi intră sub piele și moare
astrul cer Esc

camera mică
îmi strânge umerii și câteodată cade
dar eu mă înalț deși am pleoape grele
de cât am citit
“Bătrânul” “D-l Goe”
stând cu zidăria și caii ei verzi peste mine
dacă scriu “a” de la
apă sare

o stea roșie cum
tot așa cată
ochii ei

mă trezesc într-un loc comun - deva
de exemplu sau cum spunea grasu’ "a
(grasu’ e un motan care îmi intră sub pernă
și soarbe cu paiu’ laptele fiert)
fi în diateză sometimes pasivă you can"
ești un om citit
îi spun și-l pleznesc

știu ca mai sunt niște zile
până se va face noapte și-n cer
Dumnezeu va da urne primarilor
se vor alege
artiști

dacă sar peste blocuri tot grea
va veni dimineața ei cred că
mă voi preface că dorm că mă supăr
pentru câteva grame
de rouă la pet
cu toată ziua ca miez

rea?
Hannah?
sau Daryl, cum o strigam eu nebun?

nu ea era dulce și cu frunze pe față
se tăvălise prin parc vara toată
cântând prin carnea mea dar acum e
doar ecoul ca o turmă de bași dinspre câmp

pe o coală
stau într-un cot
și-mi aleargă o toamnă goală prin casă