In zorii zilei de octombrie, in vremea primilor fulgi de nea
Pot spune ca s-a asternut in viata mea, dragostea
Fecioara blajina, ce-mi suspina cu ochii de felina
Stropi de mister, pe-o raza de lumina.


In viata mea meschina si plina de neghina,
Si-mi incolteste in ea privirea ta.

In ziua zorilor de octombrie te-am cunoscut pe tine,
Tu prea stiuta bine, si cunoscuta doar de mine
Suferinta tu, de fericire, si o metafora-n simtire
Nu mi-e frica de tine si-as vrea sa te am langa mine

Sa-ti cuprind trupul inspumat in iubire
Si sa patrund spre fericire, pe buze infocate si dulci ca de muscate

In octombrie a inceput secunda, perioada mea de acomodare cu minutu
Urmata de ora, s-apoi de dragoste, iubire, fericire
Adica o eternitate-n traire, un spatiu-n visare
Atunci cand prima floare apare.

Octombrie moare, dar dragostea traieste
Si nimeni nimeni nu iubeste cum iubesc eu.