În parcul de pe aleea lungă,
Se mai joacă doar doi caini,
Iubirea se retrage în fugă,
Ca cerșetorii de pâini.

Amor,ce-n viață mi-a fost călăuză
Nu mi-a arătat nici când a sale fețe
De când îl hrănesc în inimă port spuză,
Și cer să dezlege cruda frumusețe.

La jertfele sale apare furtuna
Și frunzele ce zboară pure-nbratisari,
Se-nvârte și dezbină inimile-ntr-una.
Ei doi își roagă aprige iertări.

Făra foc-Amor, te simți de jumatate.
Iubirea nu te face să orbești
Și simți cum minutele îți mor vătămate,
Neducându-se în lumile cerești