Când vremurile-s aspre
Iar sufletele goale
Plutesc fără luntre
Spre țărmuri egale...

Când vânturi străine
Se-abat spre cărare,
Ne-acoperă urme
Ce duc la izvoare.

Când urechea se pleacă
La șoapte deșarte
Lăsăm să treacă
Un timp fără fapte...

Când ochiul adoarme
Și nu priveghează,
Pierdute-s și arme
Și ingeri de pază.

Când pasul pornește
La drum fără țintă,
Distanța sporește
Între noi și izbândă.