A fost o vreme când credeam
C-am rătăcit pe cale.
Și ce-am pierdut nu mai găseam.
Nici poartă de-nturnare

Asta era, când nu știam
Ce mână m-ocrotește.
Și ca oricare pas făceam,
Cu rost și nu orbește...

Dar, într-o mi s-a deschis
O ușă spre LUMINÃ-
Când sufletul mi-era cuprins
De cea mai mare vină.

Am înțeles și am simțit
Că e răspunsul care
Îl așteptasem împietrit
La oriceșice intrebare.
........................................................................
E primăvară-n viața mea
Înghețul se topește ...
Și mi-adus cu ea o STEA
Ce-n toate mă-noiește.

A mugurit speranța,
Tot sufletul-mi zvâcnește
Vrând parcă soarele să dea
Sărutul CEL de OBȘTE !

Sosita-i vremea de arat,
Sămânța-i pregătită.
Lucrând să am la secerat
Cununa mult râvnită.

Știu, azi, că drumul este bun.
Că mi-am găsit cărarea.
Smerit-aș vrea să pot să spun
Ce dulce e împăcarea !