Că mâine e o nouă zi,
De vrei să-ți amintești,
Târziu nicicând nu poate fi
Din rău să te oprești.

Aruncă-ți zgura ce s-a strâns
În ani de nepăsare.
Din sufletul mereu în plâns
Și căutând uitare.

În vorbe multe, fără rost
Te-ascunzi de Adevărul
Ce-L recunoaște orice prost.
Ridic' odată vălul !

Și vezi lumina de-nceput,
S-ascult' al zilei șoapte...
Să-ți pară rău, timpul pierdut
Lipsindu-te de fapte.

Că mâine e nouă zi
O știi tu, chiar mai bine...
Ce vrei să ai, ce poate fi ?
Întreabă-te pe tine !

Și răspunzându-ți la-ntrebări
Ce ani te frământară.
Neânduplecată în schimbări,
Pornește-ți viata, iară !