De mult prea multe ori
etichetată sumar cu diagnosticul
rebelă la însingurare
mirarea m-a transplantat inimă
în pieptul valului îngreunat
cu un drob de sare
și m-am trezit pulsând aritmic
într-o algă declinată pe un țărm
generic
respins la admiterea-n ocean.

Tot ce mi-a mai rămas
de învățat
de la ceilalți nebuni neadaptați
pe un colț tremurător de Lună
exilați
este cum se reanimează
această din urmă maree infirmă
căreia îi donez singurul puls
și suflarea penultimă
de suflet neînvins.

19 august 2004


Notă: acest poem este o variantă a poeziei cu același titlu, publicată în volumul "Anotimpul licuricilor", aprilie 2001, editura ProTransilvania




Din volumul "Anotimpul licuricilor", apărut 15 Aprilie 2002, editura Pro Transilvania