șterg – rețin – șterg
irisul are turația cd-urilor rescriptibile

indiferența mi-a încețoșat vederea
îmi frec pleoapele cu mâneca așa cum un copil ar șterge
hubloul prin care se vede albul mincinos al oceanului înghețat

cu palma peste furca pieptului improvizez un cadran solar
aici vor veni pinguinii să-mi pipăie picioarele
să mă audă zumzăind pe mine singura insectă a polului cord

extrag mierea din flori de gheață
din imensități cu profilul livid
fagurii în care strâng această dedulcire
au întotdeauna o geometrie psihedelică

știu
gura mea este tăvița unui suport digital
pe care dumnezeu și-a salvat poeziile