Fantome se ascund
Cu foșnet prin unghere
Pe care lumina lunii
Le ocolește cu teamă.
Alunecă peste vise
Cu forme opace dar difuze
Și zgârie cu ghearele nopții
Geamuri sparte
Și pereți crăpați.
E timpul ca fiori adormiți
În sclipirea zilei
Să se deștepte
În puterea întunericului
Și tăcerii.

Năluciri roșiatice mângâie
Cu atingeri de abur
Trandafiri negri
Și le înfioară
Cu răsuflarea lor
Petalele moarte
De vreme și de uitare,
Preț de o secundă
Transformată într-un veac -
Și într-un veac
De o biată secundă
Cuprins.

Petale de trandafiri negri
Sunt împrăștiate pe o cărare
Pe unde trec
Pașii aerieni ai nălucilor -
Năluciri care se pierd
Și se iubesc
Printre spini și petale moarte,
Printre secunde și veacuri
De uitare.

Cioburi de sticlă oglindesc
În lumini fantomatice
Roșiaticele năluciri -
Sufletele lor sunt dezorientate
De orizontul pe care îl văd în noapte
Și la care nu pot ajunge
Decât la apusul soarelui
Cînd se îndreaptă
Spre răsărit.

Năluciri pierdute
Se zgârie în spini
De trandafiri
Care nu s-au ofilit vreodată
Ci doar au murit.
Au murit
În suflarea fantomelor roșiatice
Învăluite de mantii
Ce flutură cu falduri
Înnegrite de remușcare.
Cerul este sîngeriu -
Fiindcă timpul s-a rănit și el
În spinii trandafirilor negri
Care au iubit.