de câte ori revin ea e alta
probabil că și eu par casei mele schimbat
am ieșit pe uliță în cămașă
- încă primăvară -
mă-ntorc de fiecare dată mai bine îmbrăcat

întâia oară aveam haină strânsă
pe talie ca un fecior din cărți
codanele vecinilor ieșiseră la porți
mi-au deocheat și chipul și asemănarea

a doua oară-nmugureau de ger copacii
aveam palton de lână și fular
privind zâmbind în urma mea amar
vreo câteva la geam își legănau copiii

apoi de ele nu mai știu nimic
pe nume de mă strigi nu știu ce-nseamnă
și ți-aș fi spus că te-am iubit dar mamă
mi-e glasul dintr-odată zdrențuit

s-a destrămat și lâna a crăpat și lacul
sunt pantofarul râsului de circ
de câte ori mă depășește-un dric
eu bat din palme și fac tumbe

de-aceea spun că poate m-am schimbat
și-n fața mea stau zăvorâte toate
și-aș lepăda că tare-s ostenit
aceste haine mirosind a moarte