Plictisul curge pe geamuri
afumate de ceață
aburi stau ciorchine
pe gîtul meu
și mă trag în jos

Cu greu îmi pot ridica piciorul
să calc prin ceața
care îmi inundă pumnul

Fereastra de pe unghia mea
scrijelește caracterele
puse anapoda
în lumea ta
centrifugă

Mi-e greu să mă lămuresc
de ce se aude un clanț
Cînd nimeni
nu a închis ușa
cu cheia de la cutia de scrisori
întoarsă
în broasca unui abur

Iubesc argumentele
ce țipă cînd nu sunt libere
și nu sunt vopsite standard
vopseaua lor
pică în ceața
ce planează
ca un stol de pelicani
cu gușile pline de pește

în gușa pelicanului
amintirile înoată
ca prin ceață