maestrul
își plimba dimineața
parcul prin vene

niciun discipol să îl noteze
să memoreze cum gâlgâie pe alei
roșu

ar fi deschis toate geamurile
răsturnând paturile părinților
și mângâind copiii găsiți chirciți
ar fi lipit zmeie pe cer
sau
ar fi dat fiecărui soldat din război
o umbrelă

dar

se oprea mereu să bea apă
și atunci
soarele i se liniștea pe umeri